Sa va spun o poveste adevarata :
In una din zile o familie mergea la plimbare linistita pe frumoasa faleza a Marii Negre in una din minunatele statiuni.
Se pare ca la un moment dat fetitele de 2 si 4 anisori din curiozitate s-au indepartat de parinti.
Aproape de balustrada de pe marginea apei, unde jos erau doar stanci si stafilopozi, una dintre fete se impiedica si cade......dar, cum spuneam cineva acolo sus ne iubeste si a avut grija sa nu alunece fetita sub spatiul destul de mare al balustradei,ea cazand foarte aproape de acel loc. Mama speriata si-a luat fetita in brate si a multumit ca nu s-a intamplat nimic rau.
Oare suntem constienti ca suntem iubiti de Dumnezeu si El vegheza asupra vietilor noastre. Ce facem pentru aceasta? Cat de des ii acordam timp din timpul si viata noastra, Lui, Domnului?
Seara frumoasa , dragi prieteni si cititori. Va doresc somn linistit si multa pace sufleteasca.
