Scopul lui Dumnezeu pentru bărbat şi femeie

Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăş şi ajutor, care să fie una cu el, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toţi aceia care păşesc în relaţie de căsătorie, având un scop sfânt — soţul de a dobândi sentimentele curate ale unei inimi de femeie, femeia de a înmuia şi îmbunătăţi caracterul soţului ei şi de a-l desăvârşi — îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.

Adevarata bogatie

Adevarata bogatie

Intr-o buna zi, tatal unei familii instarite hotari sa-si duca fiul intr-o calatorie pentru a-i arata cat de bogati sunt ei si felul in care traiesc oamenii simpli. Tatal si fiul petrecura mai multe zile si nopti la ferma unei familii sarace.
Intorsi acasa, tatal isi intreba fiul:
- Ei bine, fiule, cum ti s-a parut calatoria?
- Ooo, a fost extraordinar, tata!
- Ai vazut cat de saraci sunt unii oameni? intreba tatal.
Fiul ii raspunse:
- Am vazut ca noi avem un caine si ei au patru. Noi avem o piscina, iar ei au un iaz urias. Noi avem becuri in gradina, ei au stelele noptii. Noi avem o bucata de pamant, ei au campuri largi ce se intind pana dincolo de orizont. Noi avem servitori, iar ei ii servesc pe altii. Noi ne cumparam mancarea, ei o cultiva. Noi avem ziduri care ne apara proprietatea, ei au prieteni care ii ocrotesc.
La auzul vorbelor fiului sau, tatal ramase incremenit. Fiul adauga:
- Tata, iti multumesc ca mi-ai aratat cat de saraci suntem!
Morala: Adevarata bogatie nu este data de lucrurile materiale pe care le ai, ci de ceea ce salasluieste in sufletul tau. Prietenii, bunatatea si libertatea sunt adevaratele comori ale vietii.

Soimii

Soimii

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, iar despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat el supusul.
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: Uneori trebuie sa ni se taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Maiestru si furnica

Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Flash De Amor - Pavel Panin / Nathalie Mulero-Fougeras - paintings

Ce seamănă omul, aceea va şi secera. dupa o povestire de Lev Tolstoi

Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…
“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.
Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Povestea soricelului

Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?
Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.
„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

Fiti veseli si …

In viata e bine sa  fii vesel. Daca esti suficient de vesel, vei intelege si … de ce trebuie sa fii …inteligent…
Un evreu din Rusia primeste permisiunea de a emigra în Israel … La granita, rusii îi controleaza bagajul, gasesc împaturit între haine un bust al lui Lenin si-l intreaba:

– Ce e asta?
– Ar trebui sa întrebati CINE e asta, nu CE e asta… Asta e Lenin, cel care a pus bazele socialismului si a adus bunastarea poporului rus.. si l-am luat ca amintire a zilelor de prosperitate… – spuse pe un ton foarte sigur, evreul…
Vamesii rusi îl lasa sa treaca.

Pe aeroport în Tel Aviv, vamesii evrei gasesc bustul lui Lenin si întreaba:

– Ce e asta?

– Ar trebui sa întrebati CINE e asta, nu CE e asta. Asta e Lenin, nenorocitul din cauza caruia am parasit eu Rusia si l-am luat cu mine ca sa am pe cine sa blestem în fiecare zi – raspunse  evreul pe un ton acuzator la adresa bustului…
Convinsi de argumente, vamesii evrei il lasa sa treaca…
Evreul nostru see duce acasa, pune bustul pe raftul unei biblioteci.
La o petrecere organizata de familie cu ocazia sosirii sale, un nepot vede bustul si întreaba:

– CINE e asta?

Cu un zambet larg pe fata, unchiul raspunse nepotului sau:

– Ar trebui sa întrebi CE e asta, nu CINE e asta. Raspunsul e: 10 kilograme de aur de 24 de carate, fara impozit , vama sau TVA !
–––––––––––––––––––––
Proverbele lui Solomon, capitol 18, vers 21.
” Moartea si viata sunt in puterea limbii; oricine o iubeste, ii va manca roadele.”
Proverbele lui Solomon, capitol 13, vers 7.
„Unul face pe bogatul, si n-are nimic, altul face pe saracul, si are totusi mari avutii.”

(ne)FOLOSITOR…

E VACANTA… !!! E VREMEA CONCEDIILOR….

Poti face din vacanta sau concediul tau un timp cu folos pentru tine… 
DEPINDE NUMAI DE TINE…!!!!
–––––––––––––––––––––––
Într-un sat trăia un ţăran care avea mult pământ. Braţe de muncă însă nu avea, deoarece trăia singur. Doar un vecin mai venea pe la el din când în când, dar nu pentru a-l ajuta, ci mai degrabă pentru a-l ţine de vorbă. Mult timp a stat pe gânduri ce să facă pentru a-şi lucra pământul cât mai uşor, mai bine şi mai repede.
Deodată îi veni o idee: „Ce-ar fi dacă aş cumpăra un plug şi un cuţit de plug?! Grozavă idee!” Se duse deci la un fierar şi comandă un plug şi un cuţit de plug. Aici îi veni încă o idee: „Şi ce-ar fi să cumpăr două cuţite de plug. Cine ştie, poate voi avea nevoie de al doilea mai târziu?!” Ţăranul îşi cumpără tot ce-şi propusese să cumpere şi se întoarse acasă.
În drum spre casă, ţăranul îl întâlni pe vecinul său. Văzându-i lucrurile, vecinul îl întrebă:
– „De la cine ai cumpărat acest plug şi aceste cuţite de plug, atât de noi şi lucioase?”
Ţăranul îi răspunse, după care fiecare îşi continuă drumul său. Ajungând acasă, ţăranul atârnă un cuţit de plug pe perete, iar pe celălalt îl montă imediat la plug. Apoi se duse la arat. Zilnic lucra cu acest plug.
După câteva săptămâni, pe când ţăranul abia ajuns acasă de la câmp se odihnea, vecinul său se gândi să-i facă o vizită. Veni şi după un schimb de cuvinte, aruncă o privire asupra cuţitului montat la plug. Era ca şi o oglindă, aşa de curat şi strălucitor era. Dar văzu pe perete şi un alt cuţit pe care ţăranul îl cumpărase în aceeaşi zi. Acesta era închis la culoare; era deja ruginit. Atunci vecinul îl întrebă pe ţăran:
– „Ei, cum se face că aceste două cuţite de plug arată aşa de diferit, doar le-ai luat împreună? Atunci ambele arătau la fel de frumoase. Acum însă cuţitul de plug, pe care l-ai folosit deja mai peste tot, chiar şi în mizeriile de tot felul, arată frumos, de parcă ar fi o oglindă, iar cuţitul pe care l-ai atârnat pe perete şi care nu a fost scos afară deloc, a ruginit”.
Ţăranul îi răspunse:
-„Cine stă şi leneveşte
Iute-iute rugineşte,
Însă cine se jertfeşte,
Ca un soare străluceşte”

---

Proverbele lui Solomon 15 : 14a – „INIMA CELOR PRICEPUTI CAUTA STIINTA…”

 

"Pentru tineri....." Ellen W.

"Pentru tineri, cel mai sigur este să-şi găsească o ocupaţie utilă. Dacă ar fi fost învăţaţi să fie harnici, astfel ca tot timpul să aibă o ocupaţie utilă, n-ar mai avea timp să se plângă de soarta lor sau să zacă în trândăvie, visând toată ziua. Astfel, primejdia de a-şi forma obiceiuri sau tovărăşii rele ar fi mai mică." Ellen W.

"Şi Domnul Hristos a fost odată copil! De dragul Lui, onoraţi-i pe copii." Ellen W.

"Şi Domnul Hristos a fost odată copil! De dragul Lui, onoraţi-i pe copii." Ellen W.

"Copiii dobândesc viaţa, fiinţa, ....." Ellen W.

"Copiii dobândesc viaţa, fiinţa, de la părinţii lor şi, totuşi, copiii voştri se bucură de viaţă prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Dătătorul vieţii." Ellen W.

"Sufletul copilului mic, care se încrede în Domnul Hristos......"

"Sufletul copilului mic, care se încrede în Domnul Hristos, este tot atât de preţios pentru El ca şi îngerii din jurul tronului Său. Ei trebuie aduşi la Hristos şi formaţi pentru El. Ei trebuie călăuziţi pe cărarea ascultării, nu a îngăduirii poftei şi vanităţii." Ellen W.

"Tatii si mamele sunt raspunzatori pentru....."

"Taţii şi mamele sunt răspunzători pentru sănătatea, vigoarea şi dezvoltarea caracterului copiilor lor. Nimănui altcuiva nu trebuie lăsată această lucrare. Devenind părinţi, vă revine sarcina de a coopera cu Domnul pentru a-i educa după principii sănătoase." Ellen W.

"Invatati-i pe copii vostrii...."

"Învăţaţi-i pe copiii voştri să iubească adevărul, pentru că este adevăr, pentru că ei trebuie să fie sfinţiţi prin adevăr şi pentru că trebuie să stea în faţa deciziei — dacă sunt calificaţi pentru o lucrare mai înaltă şi pot deveni membri ai familiei împărăteşti, copii ai Tatălui ceresc." Ellen W.

Educatia copiilor nostrii.

"Invăţaţi-i să fie inteligenţi, sociabili, iubitori; să-şi formeze obiceiuri bune în a fi harnici, strângători şi stăpâni pe sine. Dăruindu-le copiilor lor iubire, afecţiune şi încurajându-i în cămin, părinţii pot oferi copiilor lor un adăpost sigur şi bine venit din faţa multelor ispite ale lumii." Ellen Wihte

Viitorul societatii.....

"Viitorul societăţii este determinat de ceea ce sunt copiii şi tinerii de azi, iar ceea ce vor fi aceşti copii şi tineri depinde de cămin. În mare parte, bolile, mizeria şi crimele, care sunt un blestem asupra omenirii, se datorează lipsei educaţiei corespunzătoare din cămin. Dacă viaţa de cămin ar fi fost curată şi trăită în credincioşie, dacă tinerii care au plecat de acolo ar fi fost pregătiţi să întâmpine responsabilităţile şi primejdiile vieţii, ce schimbare s-ar fi văzut în lume!" W. Ellen