Blogosfera Evanghelica

Blogosfera Evanghelică
Se afișează postările cu eticheta indemnuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta indemnuri. Afișați toate postările

miercuri, 30 august 2017

Adevarata bogatie

Adevarata bogatie

Intr-o buna zi, tatal unei familii instarite hotari sa-si duca fiul intr-o calatorie pentru a-i arata cat de bogati sunt ei si felul in care traiesc oamenii simpli. Tatal si fiul petrecura mai multe zile si nopti la ferma unei familii sarace.
Intorsi acasa, tatal isi intreba fiul:
- Ei bine, fiule, cum ti s-a parut calatoria?
- Ooo, a fost extraordinar, tata!
- Ai vazut cat de saraci sunt unii oameni? intreba tatal.
Fiul ii raspunse:
- Am vazut ca noi avem un caine si ei au patru. Noi avem o piscina, iar ei au un iaz urias. Noi avem becuri in gradina, ei au stelele noptii. Noi avem o bucata de pamant, ei au campuri largi ce se intind pana dincolo de orizont. Noi avem servitori, iar ei ii servesc pe altii. Noi ne cumparam mancarea, ei o cultiva. Noi avem ziduri care ne apara proprietatea, ei au prieteni care ii ocrotesc.
La auzul vorbelor fiului sau, tatal ramase incremenit. Fiul adauga:
- Tata, iti multumesc ca mi-ai aratat cat de saraci suntem!
Morala: Adevarata bogatie nu este data de lucrurile materiale pe care le ai, ci de ceea ce salasluieste in sufletul tau. Prietenii, bunatatea si libertatea sunt adevaratele comori ale vietii.

Ce seamănă omul, aceea va şi secera. dupa o povestire de Lev Tolstoi

Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…
“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.
Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Povestea soricelului

Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?
Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.
„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

duminică, 14 mai 2017

"Tatii si mamele sunt raspunzatori pentru....."

"Taţii şi mamele sunt răspunzători pentru sănătatea, vigoarea şi dezvoltarea caracterului copiilor lor. Nimănui altcuiva nu trebuie lăsată această lucrare. Devenind părinţi, vă revine sarcina de a coopera cu Domnul pentru a-i educa după principii sănătoase." Ellen W.

luni, 2 iunie 2014

Succesul poate fi la fel de ucigator ca esecul, daca nu esti pregatit pentru el. ( T.D.Jakes )
Adesea staruim in fata usii inchise, incat nu mai putem sa le vedem pe cele deschise. ( Alexander Graham Bell )
Esenta ispitei este chemarea de a trai independent de Dumnezeu. ( Neil Anderson )
Niciodata sa n-ajunga o problema, care asteapta rezolvare, mai importanta decat o persoana care asteapta iubire. ( Barbara Johnson )
Isus Hristos nu are pret pana cand nu este asezat deasupra tuturor. (Augustin)

duminică, 1 iunie 2014

Sarea dizolvata in apa nu inceteaza sa existe. Aflam de prezenta ei, gustand apa. Tot asa, Hristos in noi  Se dovedeste prin dragostea ce o imparte prin noi.(Sundar Singh)
Bogat este omul care are un prieten care se roaga pentru el.(Janice Hughes)
Am vazut o multime de oameni care lucreaza fara sa se roage, dar niciodata un om care se roaga fara sa lucreze.(James Hudson)
Ieri s-a dus. Maine nu a venit inca. Nu-l avem decat pe azi. Sa incepem dar.(Maica Tereza)

marți, 27 mai 2014

Maturitatea nu vine o data cu varsta , ci cu acceptarea responsabilitatii.  (Ed Cole)
Binecuvantati sunt cei ce dau fara sa-si aduca aminte si primesc fara sa uite.
Cine nu impiedica o fapta rea atunci cand poate, acela indeamna la ea. (Seneca)
Cine face intotdeauna ceea ce vrea, rareori face ceea ce trebuie.
Diavolul, cand face ceva mortal, il impregneaza cu cele mai placute si mai dragi lucruri din ale lui Dumnezeu. (Tertualian)
Felul cum dai pretuieste mai mult decat ceea ce dai.(Corneille)
Constiinta valoreaza cat o mie de martori.