Blogosfera Evanghelica

Blogosfera Evanghelică

miercuri, 30 august 2017

Ce seamănă omul, aceea va şi secera. dupa o povestire de Lev Tolstoi

Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…
“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.
Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Povestea soricelului

Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?
Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.
„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

duminică, 20 august 2017

Fiti veseli si …

In viata e bine sa  fii vesel. Daca esti suficient de vesel, vei intelege si … de ce trebuie sa fii …inteligent…
Un evreu din Rusia primeste permisiunea de a emigra în Israel … La granita, rusii îi controleaza bagajul, gasesc împaturit între haine un bust al lui Lenin si-l intreaba:

– Ce e asta?
– Ar trebui sa întrebati CINE e asta, nu CE e asta… Asta e Lenin, cel care a pus bazele socialismului si a adus bunastarea poporului rus.. si l-am luat ca amintire a zilelor de prosperitate… – spuse pe un ton foarte sigur, evreul…
Vamesii rusi îl lasa sa treaca.

Pe aeroport în Tel Aviv, vamesii evrei gasesc bustul lui Lenin si întreaba:

– Ce e asta?

– Ar trebui sa întrebati CINE e asta, nu CE e asta. Asta e Lenin, nenorocitul din cauza caruia am parasit eu Rusia si l-am luat cu mine ca sa am pe cine sa blestem în fiecare zi – raspunse  evreul pe un ton acuzator la adresa bustului…
Convinsi de argumente, vamesii evrei il lasa sa treaca…
Evreul nostru see duce acasa, pune bustul pe raftul unei biblioteci.
La o petrecere organizata de familie cu ocazia sosirii sale, un nepot vede bustul si întreaba:

– CINE e asta?

Cu un zambet larg pe fata, unchiul raspunse nepotului sau:

– Ar trebui sa întrebi CE e asta, nu CINE e asta. Raspunsul e: 10 kilograme de aur de 24 de carate, fara impozit , vama sau TVA !
–––––––––––––––––––––
Proverbele lui Solomon, capitol 18, vers 21.
” Moartea si viata sunt in puterea limbii; oricine o iubeste, ii va manca roadele.”
Proverbele lui Solomon, capitol 13, vers 7.
„Unul face pe bogatul, si n-are nimic, altul face pe saracul, si are totusi mari avutii.”

(ne)FOLOSITOR…

E VACANTA… !!! E VREMEA CONCEDIILOR….

Poti face din vacanta sau concediul tau un timp cu folos pentru tine… 
DEPINDE NUMAI DE TINE…!!!!
–––––––––––––––––––––––
Într-un sat trăia un ţăran care avea mult pământ. Braţe de muncă însă nu avea, deoarece trăia singur. Doar un vecin mai venea pe la el din când în când, dar nu pentru a-l ajuta, ci mai degrabă pentru a-l ţine de vorbă. Mult timp a stat pe gânduri ce să facă pentru a-şi lucra pământul cât mai uşor, mai bine şi mai repede.
Deodată îi veni o idee: „Ce-ar fi dacă aş cumpăra un plug şi un cuţit de plug?! Grozavă idee!” Se duse deci la un fierar şi comandă un plug şi un cuţit de plug. Aici îi veni încă o idee: „Şi ce-ar fi să cumpăr două cuţite de plug. Cine ştie, poate voi avea nevoie de al doilea mai târziu?!” Ţăranul îşi cumpără tot ce-şi propusese să cumpere şi se întoarse acasă.
În drum spre casă, ţăranul îl întâlni pe vecinul său. Văzându-i lucrurile, vecinul îl întrebă:
– „De la cine ai cumpărat acest plug şi aceste cuţite de plug, atât de noi şi lucioase?”
Ţăranul îi răspunse, după care fiecare îşi continuă drumul său. Ajungând acasă, ţăranul atârnă un cuţit de plug pe perete, iar pe celălalt îl montă imediat la plug. Apoi se duse la arat. Zilnic lucra cu acest plug.
După câteva săptămâni, pe când ţăranul abia ajuns acasă de la câmp se odihnea, vecinul său se gândi să-i facă o vizită. Veni şi după un schimb de cuvinte, aruncă o privire asupra cuţitului montat la plug. Era ca şi o oglindă, aşa de curat şi strălucitor era. Dar văzu pe perete şi un alt cuţit pe care ţăranul îl cumpărase în aceeaşi zi. Acesta era închis la culoare; era deja ruginit. Atunci vecinul îl întrebă pe ţăran:
– „Ei, cum se face că aceste două cuţite de plug arată aşa de diferit, doar le-ai luat împreună? Atunci ambele arătau la fel de frumoase. Acum însă cuţitul de plug, pe care l-ai folosit deja mai peste tot, chiar şi în mizeriile de tot felul, arată frumos, de parcă ar fi o oglindă, iar cuţitul pe care l-ai atârnat pe perete şi care nu a fost scos afară deloc, a ruginit”.
Ţăranul îi răspunse:
-„Cine stă şi leneveşte
Iute-iute rugineşte,
Însă cine se jertfeşte,
Ca un soare străluceşte”

Proverbele lui Solomon 15 : 14a – „INIMA CELOR PRICEPUTI CAUTA STIINTA…”

 


duminică, 9 iulie 2017

"Pentru tineri....." Ellen W.

"Pentru tineri, cel mai sigur este să-şi găsească o ocupaţie utilă. Dacă ar fi fost învăţaţi să fie harnici, astfel ca tot timpul să aibă o ocupaţie utilă, n-ar mai avea timp să se plângă de soarta lor sau să zacă în trândăvie, visând toată ziua. Astfel, primejdia de a-şi forma obiceiuri sau tovărăşii rele ar fi mai mică." Ellen W.

"Şi Domnul Hristos a fost odată copil! De dragul Lui, onoraţi-i pe copii." Ellen W.

"Şi Domnul Hristos a fost odată copil! De dragul Lui, onoraţi-i pe copii." Ellen W.

"Copiii dobândesc viaţa, fiinţa, ....." Ellen W.

"Copiii dobândesc viaţa, fiinţa, de la părinţii lor şi, totuşi, copiii voştri se bucură de viaţă prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Dătătorul vieţii." Ellen W.